Intalnirea cu ea m-a entuziasmat enorm de mult. Stiam de vreo doua saptamani ca o vom aduce la nevertebrate.ro si muream de nerabdare ating asa animalut.
Este Luni??? Nuuu, n-am auzit :D:D:D
Ei și ce dacă e luni, zi GREA pentru toți, eu am un chef nebun să ascult muzică. Ziua se anunță frumoasă în pofida timpului de afară și problemelor din cuplu.
Azi e azi, azi vreau sa fiu fericită chiar și de la cele mai mici fleacuri.
Și iar este sâmbătă…
Ca și orice om care se respectă, după o săptămână lungă și obositoare cu nopți nedormite și zile pline de evenimente, ajungi vinerea cu gândul că toată ziua de sâmbăta vei dormi ca un mielușel. Doar că, de obicei, eu am ”norocul” să dorm puțin și în aceasta zi. Astăzi, pe scara noastră se schimbă țevile de căldură, și logic că după tot zgomotul în urma procesului ăstuia nu-ți mai arde să dormi, iar când mai vin și în camera mea, păi piere pofta și să mai stai încă un pic în pătucul cald. Ei, dar ”Ziua bună se cunoaște de dimineață” :D.. Deci acum declar război pernuței dragi și pătucului și le dau întâlnire după orele 23:00.. 😀
Căldură germană la Grădiniţa din Puţintei
Zi de toamnă. 13 septembrie. În faţa grădiniţei din Puţintei, primara Elena Soboleva şi Anastasia Golban, directoarea grădiniţei, aşteaptă oaspeţi. Aceştia sunt Carsten Wilms, şef-adjunct al misiunii diplomatice germane la Chişinău, şi Dorothee Brodure, secretarul doi al Ambasadei Germaniei în R. Moldova.
La Grădiniţa din Puţintei vin copii din două sate, Puţintei şi Vâprova, 75 la număr, împărţiţi în 3 grupe. Clădirea a fost renovată, la fel ca şi Spitatul din Orhei, cu suportul Guvernului Germaniei, care a alocat un grant de circa 150 mii de euro. Din această sumă, 40 mii de euro au fost destinaţi reconstrucţiei grădiniţei. Banii au fost cheltuiţi la reparaţia acoperişului, la instalarea unui sistem de încălzire autonomă, la procurarea noului mobilier, pentru instalaţii sanitare noi etc.
Elena Soboleva, primara satului Puţintei, spune că, acum 4 ani, pe când era consilieră locală, grădiniţa era într-o stare deplorabilă. Atunci când au obţinut grantul german, au achiziţionat perdele, covoare, un televizor, mese şi scaune, un frigider. Anastasia Golban, directoarea grădiniţei, se bucură că, după renovări, fiecare copil doarme în patul său, au aşternuturi noi, au chiar şi un centru muzical şi o maşină automată de spălat.
În ceilalţi ani de proiect au modernizat cazangeria, astfel încât, pe timp de iarnă, să nu mai îngheţe. Şi au schimbat toate ferestrele şi uşa de la intrare. Elena Soboleva speră că, în anii următori, vor veni încoace şi copii din Dâşcova.
De 10 ani, Elena Cristea este dădacă la grădiniţa din Puţintei. Ea îşi aminteşte cum, la început, era nevoită să aducă apă de la fântână, spăla cu apă rece, în lipsa apei calde. «Acum avem şi apă caldă. Fiecare grupă are boilerul său. Avem apă fierbinte mereu şi e mult mai uşor».
Concurs de proiecte
Despre microproiectul de care a beneficiat satul Puţintei, Carsten Wilms, şef-adjunct al misiunii diplomatice germane la Chişinău, spune că, la fiecare sfârşit de an, Ambasada Germaniei organizează o licitaţie a proiectelor care urmează să fie finanţate în anul următor. Fiecare învingător primeşte circa 10 mii de euro.
Pe parcursul anului, la Ambasada Germaniei primeşte câte 80-100 de cereri de proiecte, ce ajung pe masa Dorotheei Brodure, cancelar german, care face o evaluare şi o analiză minuţioasă a proiectelor, alegându-le pe cele mai actuale. Oficialul german spune că, din acest motiv, au obţinut granturi mai multe localităţi din nordul sau din sudul R. Moldova, unde populaţia se confruntă cu mai multe probleme decât la centru. În 2011, au fost acordate 10 astfel de proiecte. Şi în 2012, numărul proiectelor finanţate de germani ar putea fi acelaşi.
Dragostea asta – bat-o vina….
Sunt clipe când simți că atingi cerul de fericită ce ești… Sunt clipe când acesta se prăbușește asupra-ți, când suferi, plângi, te zbați ca un animal sălbatic proaspăt pus într-o cușcă, vrei să urli de durere și disperare! Și toate astea din cauza dragostei… Pentru că vezi o schimbare în El, vezi că a dispărut luminița din ochi, atunci când te privește, vezi simți răceala cu care te tratează și vrei să lupți pentru El, de fapt, pentru relația care până nu demult a fost minunată, descoperi că nu mai este interesat de tine, că orice ai face îl iriți, citești conversații care nu sunt ale voastre și ai senzația că inima ți se sparge în mii cioburi asemenea unei oglinzi în care se mai întrezărește vag chipurile voastre… Și știi că viața continuă, că vei mai suferi, că o să mai fii fericită, dar, acum.. acum doare Totul, doare cum n-a mai durut vreodată.. Oricum, chiar și cu un ciob de inimă zdrobită poți trăi, va apărea în viața ta persoana care va fi medicamentul inimii tale, cea care va lipi toate bucățele și va forma un Tot-întreg!!!
ecaterinagaiber 